Povestea stampilei

Partidul National Taranesc Crestin Democrat este unul institutional supus propriului statut si legilor tarii in vigoare si nu unul confesional supus legilor lui Dumnezeu. Diferenta este esentiala atunci cand incercam sa analizam si sa intelegem turnura pe care au luat-o evenimentele din partid in ultimii ani. Astfel mostenirea patrimoniala; sediile, stampilele sau documentele partidului, nu se transmit in cadrul partidului pe cale apostolica ci pe cale legala. Pana aici cred ca lucrurile sunt foarte clare. Cei care au divizat partidul sunt insa cei care si-au arogat calitatea de urmasi de drept ai lui Corneliu Coposu, Ion Ratiu sau Ion Diaconescu prin intermediul binecuvantarilor, aliantelor si legaturilor acestora cu vechea garda a partidului, ca si cum doar acestia ar fi primit harul divin de a conduce destinele partidului iar toti ceilalti nu sunt decat niste tradatori, dezertori, securisti sau rauvoitori. Lucrurile au mers pana intra-colo incat la un moment dat Victor Ciorbea afirma: "Eu sunt Partidul". Totusi partidul a intinerit enorm si se inoieste pe zi ce trece. Vechea garda a predat stafeta iar noua generatie este gata de lupta.

Povestea stampilei

Un om avea stampila
Era mare domn cu ea
Parafa si stampila
Tot ce dorea

Putea negocia
Putea discuta
Aliante incheia
Ordine executa

Alt om vroia o stampila
Atat il ducea capul
Pentru domneasca pravila
Starni intreg dezastrul

In congrese sau batut
Si-n multimi sau petrecut
Ca so ia de la-nceput
Cu motiuni ce n-au trecut

Dihonia cea vulgara
Ajunse astfel in partid
Si membrii erau dati afara
Privind spectacolul sordid

Toate acestea se-ntamplara
Si-aveam stampila in duplicat
Si reciproc se ignorara
Cei ce puterea au exercitat

Si membrii erau tulburati
Nimic ei nu intelegeau
De ce avem liderii certati
Cum frati de cruce se luptau

Lasati discordia sa piara
Uitata in strafund pamant
Si faceti din fratie iara
Scump scut si falnic legamant

Stampila este doar teatru
Puterii ce legea o dă
Nu va lasati de tatal vostru
Pentru un oarecare vodă

Dati Cezarului ce-i al Cezarului,
Si Domnului ce se cuvine
Nu prinsi in vorba omului
Ci doar a inspiratiei divine

Un alt om va avea o stampila
Si va fi mare domn cu ea
Va parafa si stampila
Ce Domnul va veghea

autor: Dan Birsan

Citeste si Sfada Taranista