De la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga

Indiferent de critica sustinuta in ultimul timp la adresa PNTCD, exista niste adevaruri pe care nu le putem trece cu vederea si pe care trebuie sa le evidentiem de cate ori este cazul. In conjunctura alegerilor parlamentare ce urmeaza a fi desfasurate la sfarsitul acestui an, PNTCD se regaseste in dubla ipostaza de inger si demon. Aceasta metafora la adresa taranistilor se bazeaza pur si simplu pe o simpla observatie a ceea ce se petrece in pesajul politic romanesc actual. Am sa incerc sa argumentez aceasta afirmatie care, la prima vedere, poate parea putin cam fortata.

Cunoastem faptul ca taranistii sunt infocati sustinatori ai Monarhiei, lucru care a fost dealtfel speculat politic atat de lideri ai actualei coalitii aflata la guvernare, cat si de lideri ai opozitiei. Ambele tabere au incercat sa profite la maxim de pe urma imaginii pe care Regele o are. Tot din acest motiv varianta monarhista a devenit un subiect politic actual, cu precadere dupa discursul sustinut de Regele Mihai in Parlamentul Romaniei anul trecut. De asemenea, nu se poate sa nu observam demonizarea sistematica a dreptei romanesti prin prisma asocierii acesteia cu criza economica produsa in ultimii ani dar si prin falsa asociere a acesteia cu presedintele tarii, aflat inca in functie. Aceste eforturi constante de demonizare a dreptei in general si a presedintelui in particular s-au rasfrant in constientul public sub diferite forme. Unii au inteles ca totul este in realitate doar un Big Brother la nivel national iar altii s-au lasat angrenati in acest joc al fortelor politice combatante, nemaiputand distinge realitatea de fictiune. La fel nu putem sa nu observam populismul exacerbat, adesea ridicat pana la nivel de talibanism nationalist care elogiaza martiriul celor 7.5 milioane de voturi exprimate la referendumul de demitere al presedintelui organizat in aceasta vara iar spectacolul continua fara intrerupere de prea mult timp. Intre aceste doua directii diametral opuse, una tinzand apoteotic catre demon iar cealalta triumfal catre inger, varianta monarhista ramane constanta si nealterata in substanta si continut. Acesta este liantul taranist si substanta fina a istoriei, traditiei si continuitatii acestui neam pe care ambele tabere politice incearca sa o controleze. Cu siguranta orice taranist, cat de carcotas ar fi, la intonarea imnului regal va lua pozitia de drepti. Simbolurile nationale si mandria nationala se afirma, nu se discuta. Astfel taranistii oriunde s-ar afla, prin credinta lor profunda pentru neam si tara sunt uniti in cuget dar, din pacate, dezbinati in simtiri. Aceasta dezbinare in simtiri se poate observa dealtfel la nivelul intregii tari prin manifestarile care au loc. Marsul unirii organizat atat  la Chisinau cat si la Bucuresti a avut tot atata ecou in presa locala cat si problema cooptarii lui Becali in echipa USL.

Pana cand unirea taranistilor nu se va realiza atat in cuget cat si in simtiri, Big Brother Romania va continua sa ruleze din plin pe toate canalele media iar cei care gandesc si simt romaneste - pozitionandu-se in afara acestui tabloid televizat zilnic, se vor uita neputinciosi la aceasta incapacitate de afirmare a vointei generale de unitate si demnitate a neamului romanesc.

articol de Dan Birsan

Monologul unui politruc

Acesta este un pamflet, iar asemănarea cu personaje reale este pur şi simplu întâmplătoare.

politrúc, -ă s.m.f. (pol., peior.) Reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care veghează la respectarea aplicării întocmai a principiilor și intereselor partidului „Un politruc spălățel precum Adrian Năstase n-ar fi ocupat atât de ușor locul central în viața politică de azi.” R.lit. 30/93 p. 2. „Opinia politrucilor din Ministerul Culturii este absolut originală.” R.l. 7 X 93 p. 9. „M. Daneliuc a fost dat în judecată de Georgeta Vâlcu pentru că a făcut-o politrucă.” Z. 6 XI 96 p. 12; v. și R.lit. 31/93 p. 6, „22” 14/96 p. 2 (din rus. politruk) - conform dexonline.ro

Nu-s prost, dacă am ajuns până aici şi sunt pe liste la parlamentare. Asta înseamnă că am ceva în scăfârlie. Şi dacă mă uit în oglindă parcă nici nu am urechile aşa de mari cum se spune. Păcat că nu am putut să fiu mai sigur pe mine de câte ori m-am înfruntat cu papagalii ăia de la opoziţie. Ştiu că mulţi prieteni mi-au spus să fiu mai relaxat, dar mă aprind, ce să fac, am şi eu slăbiciunea asta. Parcă ar fi singura mea slăbiciune! Ştiu eu că mai am şi alte slăbiciuni dar bine că nu le ştiu şi ceilalţi cu care mă confrunt că mi-ar fi tare greu să mă abţin atunci într-o confruntare directă, plus că m-ar face de cacao. Oricum nu este pentru prima dată şi dacă e să fiu realist, că pragmatic sunt destul, mai trebuie să mănânc ceva rahat până să ajung unde vreau eu. Măcar de nu l-aş mânca degeaba. Offf, că nu e uşor deloc. Gustul ăsta pe care-l am după ce vorbesc ce nu trebuie e oribil. Dar dacă stau bine să mă gândesc mai toţi bărbaţii au câte o slăbiciune, aşa că e ceva normal. Dacă aş fi din nou holtei ca ăla de umblă cu pipa în gură mi-aş putea şi eu permite să mă dau în stambă pe la cuconiţe, dar aşa trebuie să mă abţin şi să mă prefac în permanenţă că sunt dezinteresat. Prost nu sunt, urât nu sunt, mai ales că bărbatul trebuie să fie doar un pic mai frumos ca dracul, aşa că sunt pe cai mari. Măcar de aş avea şi eu mai mulţi bani ca să pot să rezolv nişte chestii mai uşor. Ăla de nu a făcut şcoala nici patru clase şi pute a brânză de la o poştă cum mama naibii a dat norocul peste el în halul ăsta de s-a umplut de caşcaval şi conduce numai maşini bengoase. Mămăliga lui de obraznic şi cât tupeu are. Nici cu mine nu-mi este ruşine, că tupeu am şi eu, dar eu mă ţin de băiat gigea şi nu pot sa mă produc la fel ca el în public. Are şi domnia asta un avantaj. De exemplu, la bairam la şeful, pe mine m-a invitat, dar pe el nu, chiar dacă au fost ei la şpriţ împreună, după cum se vede faptul, omul nu este prizabil la o societate mai selectă.

He, he, he, mai e puţin şi vin alegerile. Să te ţii atunci. Iarăşi trebuie să umblu prin mulţime să mă întâlnesc cu fiecare şi să le promit că aşa şi pe dincolo, să vezi că om face şi om drege şi pe urmă să uit cât mai repede totul că altfel o sa înnebunesc dacă e să ţin minte toate problemele oamenilor. Ce, este vina mea ca s-a ajuns pâna aici? Nu sunt eu în stare să le ţin minte pe ale mele d-apoi să le ţin minte pe cele ale fiecăruia în parte. Ce ştiu ei ce este politica? Lumea crede că e simplu, dar nu a fost nimeni lângă mine când am cotizat pentru ăla şi pentru celălalt. Din munca mea a trebuit să platesc totul. Măcar la asta, la prostit şi folosit lumea sunt bun că altfel mă făceau alţii pe mine şi nu eu pe ei. Le-am dat cu o mână dar le-am luat cu amândouă. Ca ăia de m-au plătit, nu au facut banii cinstit, asta e clar ca lumina zilei.  Am ajuns aici pentru că sunt deştept chiar dacă au venit acum şi alţii cu şcoli de pe dincolo, nu ştiu ei ce înseamnă să te zbaţi de unul singur ca să răzbaţi. O ţin cu echipa, cu bla bla-ul, dar în final nu sunt nici ei altceva decât unii care vor votul oamenilor. Noroc că am dat de unii mai slabi ca mine şi i-am făcut. Cum să fac să pun şi eu mâna pe o diplomă mai serioasă? Oare nu pot aranja ceva? Mai bine mă las păgubaş că uite ce o păţit ăsta de e prim-ministru acum. Decât aşa belea pe cap mai bine mai răruţ că-i mai drăguţ şi apoi ştii cum vine vorba, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Dar tot mă roade şi chestia asta. Ce, ăla de la Sorbona sau de la Cambridge e mai tare ca mine? Dacă-mi dau drumul la cioc îi las pe toţi în urmă la o milă distanţă. Numai să nu mă bage în fineţuri din ălea culturale, istorice, că acolo mă cam pierd. Ştiu că ar trebui să mai citesc puţin mai ales din doctrină ca sa mai dau şi eu ceva lecţii însă nu am timp acum fiindcă trebuie să dau telefoane şi să aranjez colegiul. Ştii că ăştia noi vor să intre şi ei, dar eu nu vreau să mă dau deoparte. Am băgat atâţia bani şi am muncit atâta pentru ca acum când să fac şi eu combinaţia aia de o vorbisem în vară cu terenurile la ţară şi cu casa aia naţionalizată tocmai acum să mă dau deoparte? Trebuie să-mi scot pârleala, aşa că nu mă dau deoparte nici mort. Şi la urma urmei este legal tot ceea ce fac. Ştie şi şeful cel mare, aşa că nu-mi fac probleme din punctul ăsta de vedere mai ales că-i pică şi lui ceva din afacerea asta.

Trebuie să ma duc la culcare că sunt frânt de oboseală şi mâine mă scol de dimineaţă că am de dat interviurişi sunt invitat la două emisiuni. Nu ştiu ce o sa fac dar mă descurc eu ca şi până acum. Stai să nu uit să scriu şi eu două vorbe pe blog ca să le dau apă la moară celor care mă susţin. Ce o să fac eu mâine? De atata timp am căpătat experienţă şi ăia mă cheamă pentru că vor să le fac atmosfera în studio. Am sa le dau ce vor, că altfel nu mă mai cheamă şi data viitoare. M-am cam săturat şi eu de circul ăsta, dar dacă asta se vinde, vrea nu vrea, bea Grigore aghiasma. Hai că sunt tare. De abia aştept să-i vad mâine mutra lu’ ăla de m-a făcut data trecută mincinos. O să-i intorc acum vorbele înzecit. Mama lui de derbedeu. Un pui de comunist cu mucii încă la nas. Dar totuşi nu ar fi  mai bine să mă gândesc la oamenii care mă susţin? Am o datorie morală faţă de ei. Nu-mi cer nimic săracii şi totuşi mă votează. Mdaaa, simt o uşoară jenă faţă de ei dar sper să-mi treacă până mâine când poate o să am ceva mai mult timp la dispoziţie.

articol de Dan Birsan

Tinerea de minte a raului este un mare pacat

Parintele Sofian Boghiu

Dragii mei frati intru Hristos

Astazi, in aceasta luna, in ziua a douazeci si treia, se face pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan. Zi mare pentru biserica noastra si totodata o zi in care trebuie sa ne aducem aminte de lucrarea Duhului sfant si al martirilor care au cazut pentru dreptate siAdevar. In aceasta zi cat si in toate celelalte zile in care ne rugam trebuie sa ne amintim faptul ca "aducerea sau tinerea de minte a raului este un mare pacat".

"Tinerea de minte a raului este cancer duhovnicesc" spunea parintele Sofian intr-o predica a sa vorbind despre manie, rautate ascunsa si iertare. “E o pace mincinoasa in sufletul tau, o politete din aceasta… Zambesti, dar esti oricand gata sa-i bagi celuilalt pumnalul in inima…” mai spunea parintele Sofian si sublinia faptul ca tinerea de minte a raului, „e o patima intunecata si urata, din acelea care se nasc, dar nu nasc". De aceea nu voim sa spunem despre ea prea multe. Tot el ne ne invata ca atata timp "cat traieste mania in noi, si tinerea de minte a raului dureaza. De aceea sfintii Parinti si chiar sfantul Ioan Scararul in alt loc spune asa: Intr-un conflict, cand te manii cu cineva, stapaneste-ti primul cuvant, sa nu spui primul cuvant".

De prea mult timp asistam la un razboi purtat de taranisti cu ei insisi fara ca sa ascultam povata intelepta pe care Domnul nostru Isus ne-a daruit-o: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata inima ta". In numele autenticitatii ne separam in tabere si formam miscari de rezistenta. Pentru ce facem acest lucru, frati crestini, cand stim ca Adevarul este doar in Domnul Dumnezeu. Cum poate fi un crestin mai autentic decat altul? Cum altfel, decat prin gandirea noastra omeneasca si cu totala indiferenta fata de voia Domnului? Domnul nostru doreste sa ne iubim si sa traim ca fratii, nu sa ne certam sau sa semanam ura si dezbinarea intre semenii nostri. Orgoliile noastre vin in totala contradictie cu invataturile crestine iar noi stim acest lucru. Nu va lasati tarati in mocirla aducerii aminte a raului. Luptati pentru Adevar in numele lui Dumnezeu si nu pentru satisfacerea unor orgolii personale.

Autenticitatea inseamna sa fim noi insine fara efort si fara invocarea altora in sprijinul nostru. Prin botez, pacatul ancestral a fost sters si avem cu totii o sansa la mantuire. Aceasta este autenticitatea dupa care trebuie sa nazuim. Parintele Arsenie Boca spunea adesea cand credinciosii erau incercati de regimul comunist: "Sa dam Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu". Este o mare diferenta intre cultul personalitatii unui individ si marturisirea pe care o facem in numele Adevarului. Astfel, Iuliu Maniusau Corneliu Coposu nu pot fi invocati in afara acestui context al luptei pentru Adevar. Isus spune: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata." Aceasta este Calea urmata de seniorii partidului si nu calea cultului personalitatii. Fratii mei, nu va lasati amagiti de cei care va numesc sau se numesc autentici, acestia nu-l iubesc pe Dumnezeu ci se iubesc pe sine. Cum altfel ai putea sa te numesti autentic, in afara judecatii lui Dumnezeu, denigrandu-ti fratii intru credinta si prin aducerea aminte a raului?

Sunt imprejurari in viata, cand oamenii, cu adevarat, nu ne pot ajuta si atunci tasnim in sus cu mintea si cu inima si spunem: „Doamne, ajuta-ne!”. Pentru a iesi din acest pacat duhovnicesc si in legatura cu aceasta, este bine sa luam seama la patimile care rascolesc si tulbura viata noastra launtrica. Tulburati fiind cu noi insine, tulburam si pe cei din jurul nostru si viata adeseori este un iad, aceasta viata pamanteasca cu scandaluri in familie si peste tot. Apar fel de fel de conflicte din cauza ambitiilor, a maniei, a nervilor nestapaniti si asa mai departe.

Nu va lasati intimidati sau descurajati din cauza comentariilor rautacioase ale semenilor. Luptati pentru Adevar, precum Ioan Botezatorul marturisind adevarata Cale si anume cea a iubirii aproapelui. Lasati-l pe Dumnezeu sa fie Adevarul si judecatorul nostru, nu va substituiti lui pentru a nu atrage pacatul asupra voastra: "In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea" ne invata Domnul nostru Isus Hristos.

Ascultati aceste cuvinte despre "tinerea de minte a raului" daruite noua cu dragoste si intelepciune de parintele Sofian Boghiu trecut la cele vesnice in anul 2002 si dati mai departe acest mesaj de pace.

Doamne ajuta!
Dan Birsan

Sfada taranista

Postat la data de SEPTEMBER 7, 2012

Peste ani si ani de zile
Cand istoria vom scrie,
Cine-o mai citi recenziile
Ce-n dosare se prescrie?

Am ajuns prin tribunale
Sa ne judecam,
Si am ascutit pumnale
Ca sa ne injunghiam.

Si ne zbatem fara rost
Pentru a gasi dreptatea
Ce credeam ca-i adapost,
Ca reflecta realitatea.

Ale seniorilor sfaturi
Incercam a le intelege,
Repornind de la-nceputuri
Timpul insa nu ne-alege.

Cautam in van raspunsul
Unui gest oricat de mic,
Ce va lumina hatisul
Provocat de inamic.

Si dezbatem si combatem
Ca-n ospiciul de nebuni,
Am uitat si cine suntem
Pentru a emite ratiuni.

La sfarsitul zilei insa,
Osteniti si suparati
Ne alegem cu o ofensa
Si ramanem separati.

Scindati in multe "aripioare"
Visam la clipa de marire
Si coronita de onoare,
Ce ne confera nemurire.

Uitam cu totii insa clipa
De suferinta aducatoare
Cand stramosii inmulteau risipa
De sacrificiu si onoare.

In a noastra inversunare
De mari viteji si de haiduci
Uitam de pilda rugatoare,
Ne transformam in basbuzuci.

Morala stim sa invocam
Adesea cand avem nevoie,
Pe aproape noi il judecam
Neobligati, de bunavoie.

Acuze stim sa ne aducem
Si chiar dovezi sa dam,
Epigramele le reproducem
Uitand sa mai si laudam.

Crestini suntem noi oare
Atunci cand comentam
Cu ironii usturatoare,
Pe lideri ca sa-i denuntam?

De-am fi macar noi lideri
In targul nostru mic,
Cu democratice vederi
Reluam un repertoriu comic.

Si timpul trece, iata,
Fara a sta pe loc
In melodia variata
Lipsind respectul reciproc.

Halal partid istoric
Halal democratie
De-am numi doar metaforic
Aceasta comparatie.

Dea Domnul miluinta
Pentru aceia dintre noi,
Ce fara constiinta
Ne arunca-n lada de gunoi.

Iar voi cei multi ce ascultati,
Ce sufletul v-ati pus zalog
Paziti aceleasi libertati
Intru respect si dialog.

Iar liderilor nostri
Un gand umil si dragalas
Fiti buni cu alegatorii vostri
Precum sunteti c-un copilas!

autor: Dan Birsan

Poezie gulag-ului romanesc

Trecut-au anii rand pe rand
De cand teroarea rosie a-ncetat
Pastram in suflet si in gand
Memoria acelor ce-au luptat

Torturi peste putinta a descrie
Lacrimi pentru cei ce sunt
Izvorul nostru de mandrie
Si sfintii nostri pe pamant

Celor ce-au fost izvor de apa vie
In suflet moartea li s-a ascuns
Exterminati, loviti cu vrajmasie
Dezintegrarea firii ia patruns

Si multi s-au stins din asta lume
Nadajduind spre El mereu
Acei ce raul au stiut sa curme
Traind credinta-n Dumnezeu

Cand frigul, foamea si bataia
Prieteni de celula au devenit
La izolare-n temnita, aceia
Pana si graiul le-au strivit

Nici zi nici noapte nu traiau
Un strop de liniste in suflet
Dupa lumina ei tanjeau
Si libertate-n cuget

Dar cei ce s-au eliberat
De-a mortii inclestare
Un rug aprins au inaltat
Pentru a patriei salvare

Legamant ei ne-au transmis
Si inalta invatatura
Ca omul nu va fi invins
De fiara plina de ura

autor: Dan Birsan

Poezie gazetarului roman

Maestre, a imbatranit condeiu-ti greu
Ce asternea adesea cuvant de Dumnezeu
A-ncremenit pe masa prea plina de uitare
Ce-odata nu demult ne lumina in zare

Ce sa-ntamplat maestre de ce nu ne mai spui
Cuvinte ce inalta faptura orisicui
Te-am asteptata in prag sa iti urmez cuvantul
Dar n-ai venit acasa si mi s-a-ntristat gandul

Te caut acum-aievea pe unde nici nu crezi
Intro padure adanca prin ramurile verzi
Sau intro pestera ascunsa ferita de priviri
Si regasesc acolo multime de amintiri

Cuvantul tau maestre incerc sa-l regasesc
A vremurilor fire sa pot sa dojenesc
Caci de-ar ajunge acolo-ntre misei
Cata-vor iarasi calea pastorilor de miei

Vino maestre langa noi de te-aseaza
Si lasa slova-ti lina ce Domnului vegheaza
Sa curga peste noi asemenea luminii
Ce izvoraste pururi din dragostea iubirii

autor: Dan Birsan

Poezie politicianului roman

Cand logica imi este clara
Iar Domnu-i sus si ma vegheaza
De ce-as dori eu bunaoara
Cu hotii sa m-astern la paza

Alaturi de alesi m-as pune
Daca-n a lor credinta toata
Un dram de adevar s-ar spune
Multimii ce-o intrezaresc in gloata

Si pacea-n suflet am aduce
Cu crezul nostru cel strabun
Caci nu e om ce poate intrece
Cuvantul Tau si gandul bun

Si va veni si ziua-n care
La judecata de apoi
Vom sta cuminte fiecare
Pentru a privi in noi

Si atuncea lupta cea nedreapta
Si frica ce s-a cuibarit in suflet
Vor merge pe o alta poarta
A fiarei ce-o urmezi in racnet

Doar mila ce o porti in tine
De-ar fi sa plangem pentru ea
Ne-am face dintr-o data bine
Si s-ar asterne pacea

autor: Dan Birsan

Ce ne invata pe noi Corneliu Coposu astazi?

Iata ca la aproape douazeci de ani de la trecerea la Domnul a celui care a fost considerat pe buna dreptate Presedintele moral al Romaniei, Corneliu Coposu continua sa ne inspire si sa fie un model de viata pentru foarte multi dintre noi.

Curios este insa faptul ca exista inca voci printre noi care-l condamna pe Senior pentru compromisul pe care l-a facut cu fosti comunisti si pentru politica sa ingaduitoare fata de acestia. Nu voi intra in detalii referitoare la acuzele care i se aduc Seniorului de catre puritanii taranisti insa pentru a intelege rationamentul sau politic voi incerca in cele ce urmeaza sa creionez un portret altfel al Seniorului.

Corneliu Coposu a urmat drumul lui Iisus Hristos in adevaratul sens al cuvantului. A facut 17 ani de grea temnita comunista cu seninatate fara ca sa-si ponegreasca ulterior poporul spre deosebire de Petre Tutea care afirma metaforic ca a facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti. De asemenea Corneliu Coposu a intors si celalalt obraz fara a cauta razbunarea atunci cand a fost pus la incercare de caracatita puterii de atunci. Astfel, ca presedinte al partidului pe care-l conducea el a permis urmasilor comunistilor sa acceada la functii de conducere chiar in cadrul PNTCD-ului de dupa revolutie, lucru pentru care a fost si inca mai este criticat. A facut insa acest lucru fara ca sa tranzactioneze principiile care-l animau si a reusit sa castige astfel inimile romanilor. Lucrarea sa a fost profund crestin-ziditoare si de inspiratie divina continuand sa produca efecte pana in ziua de astazi, fara a fi cu nimic mai prejos fata de lucrarea Sfantului Duh care la insufletit in permanenta pe Senior. Acesta afirma „Niciodata nu mi-am pierdut increderea in oameni.”, aratand astfel dragostea pe care o purta semenilor sai.

In concluzie, toti cei care afirma astazi din varii motive ca „sar intoarce in mormant Corneliu Coposu daca ar vedea ce se intampla in partid”, si continua dihonia taranista, gresesc in mod fundamental deoarece lucrarea lui Corneliu Coposu a fost mai intai de toate mantuitoare pentru el si pentru neamul nostru si doar mai pe urma supusa demosului. Cei care nu pot intelege acest lucru indiferent ca sunt sau nu taranisti autentici, nu sunt si nu vor fi niciodata placuti in fata spiritului ce la animat pe Senior, chiar daca acesti „autentici” sau nascut si vor muri „taranisti” sau „monarhisti” declarati. Seniorul nu a renuntat si nu a abandonat niciodata misiunea incredintata acestuia de catre Iuliu Maniu, iar Dumnezeu l-a recompensat pentru aceasta credinta nestramutata.

Pentru Corneliu Coposu nu a contat atat cine este ales sa conduca ci faptul ca cel ales sa conduca a facut-o insusindu-si liber valorile si principiile pe care partidul national taranist crestin democrat le impunea. In acest sens el nu a stat ca sa-si judece aproapele ci la desemnat pe cel care avea menirea sa faca acest lucru si anume pe Domnul Dumnezeu, Tatal nostru cel ceresc. Dealtfel acesta a fost si testamentul sau literar pe care ni l-a oferit noua celor care-l urmam astazi.

Rugă de Corneliu Coposu

cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării

răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură
şi aşterne peste munţi de zgură
liniştea iertarea şi seninul

Doamne ajuta!
Dan Birsan

Setea societatii civile

Lipsa de moralitate. Incapabil sa renunte la principiile morale, PNTCD-ul ca si entitate de sine statatoare a facut implozie datorita lipsei de moralitate a catorva dintre membrii sai. Bruiajul permanent exercitat de “autenticii” partidului si derapajele periodice ale liderilor de o moralitate indoielnica au dus in cele din urma la diluarea unitatii pe care Seniorul reusise sa o imprime in cadrul partidului. Lipsa unui reper moral viu si prezent in viata partidului a dus la faramitarea nucleului dur al partidului si la formarea unor grupuri de influenta regionale care au manipulat in felul acesta masa mare de manevra a membrilor ce asteptau directii in principal de la centru, incapabili sa se organizeze singuri in teritoriu.

Cu toate ca marea majoritate a membrilor au fost si sunt oameni cu probitate morala, cativa intrusi infiltrati reusind sa faca regula in partid dupa disparitia liderului consacrat al partidului, seniorul Coposu. Oportunisti si lipsiti de scrupule, acestia au tarat partidul in scandaluri si in certuri care mai rasuna inca in memoria noastra, a membrilor taranisti simpli. Dorinta de a conduce cu orice pret, interesele personale marunte si meschine, mandria si lipsa smereniei, acestea sunt principalele cauze ce au determinat situatia in care ne aflam astazi.

Semeni vant, culegi furtuna

Evenimente recente care au tinut si inca mai tin prima pagina a ziarelor nu sunt decat o replica a scandalurilor si a presiunii permanente puse pe seama guvernarii din ultima perioada. Chiar daca partidul democrat liberal este acum in degringolada iar alianta USL a invins la ultimele alegeri, romanii nu s-au ales cu nimic din aceasta tranzitie a puterii. Motivul principal pentru care viata politica romaneasca are de suferit si, implicit, populatia Romaniei, ramane moralitatea indoielnica a liderilor aflati la putere. Razbunarea, vendeta politica si santajul sunt doar un exemplu. Atata timp cat plagiatul, hotia, megalomania sau invidia se vor manifesta in viata politica, Romania nu va trece testul de maturitate nici la varsta de 23 de ani impliniti de la asa zisa eliberare de comunism. Lupta de clasa practicata de comunisti in trecut a fost imbracata in dezbateri asa zise democratice, in cadrul antenelor turnatorilor securisti. Cei care au semanat vant, acum culeg furtuna.

Viitorul inseamna actiune unita si implicare civica

Asa cum am observat la ultimele alegeri, romanii voteaza daca au ce vota, comportament dealtfel inteligent. Ochiul societatii civile vegheaza atent asupra celor care ne vor votul. La ultimele alegeri s-au intamplat cateva lucruri demne de luat in calcul. Societatea civila a castigat teren in disputa politica, lucru care denota o trezire a populatiei la viata, constienta de faptul ca doar prin actiune si implicare lucrurile pot fi schimbate. Nu stam acum sa facem inventarul rezultatelor alegerilor, insa oameni cu o valoare deosebita si-au asumat rolul de lideri si au reusit cinstit sa acceada in sfera puterii.

Formarea dreptei

Vidul creat de lipsa moralitatii s-a acutizat in Romania si a dus la formarea unui curent ascendent care se va concretiza in perioada imediat urmatoare intr-o entitate politica de sine statatoare. Principala noastra preocupare la ora actuala ar trebui sa reprezinte identificarea persoanelor pertinente care sa poata accesa pozitii de conducere in aceasta structura ce se preconizeaza a se forma in viitorul apropiat. De asemenea, curatirea propriei gradini de buruienile crescute peste ogorul roditor mostenit de la inaintasii nostri ar trebui sa aiba loc cat mai curand pentru a atrage de partea noastra liderii societatii civile care au dorinta sa se manifeste inspre binele romanilor si al Romaniei.

Doamne ajuta !
Dan Birsan

De ce avem nevoie de PNTCD?

Postat la data de 17 Iunie 2012 - HTTP://WWW.PNTCDBRASOV.RO/CONTENT/DE-CE-AVEM-NEVOIE-DE-PNTCD

Acum, poate mai mult ca niciodata, este nevoie de fibra nationalista a PNTCD pentru a nu disparea pur si simplu ca natiune in fata valurilor de interese straine care propovaduiesc globalizarea intro piata europeana in extindere. In aceste conditii PNTCD-ul poate fi asemanat unei ultime redute de aparare a intereselor nationale.

Putem afirma fara echivoc faptul ca fiecare dintre noi avem nevoie de exemple morale pe care sa le urmam. Astfel de exemple se regasesc din abundenta in cadrul partidului nostru. Multe dintre acestea sunt exemple vii la indemana fiecaruia dintre noi. Chiar daca colosi ai istoriei moderne precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu sau Ion Ratiu nu mai sunt printre noi, avem in continuare o sursa abundenta de modele de urmat.

Framantarile prin care partidul nostru trece au scos la iveala caracterul nobil si personalitatea marcanta a unor membri taranisti. Cautati-i si ii veti gasi usor daca va conectati la viata spirituala a Romaniei. Sunt prezenti in viata societatii romanesti fara sa faca valuri, fara sa se bata cu pumnii in piept sau sa unelteasca cat e ziua de lunga pentru scopuri ascunse ori pozitii privilegiate.

S-au scris multe articole pe aceasta tema si nu as vrea sa plictisesc pe nimeni cu acest subiect insa m-am gandit ca unul in plus nu strica, mai ales daca este citit de catre cei care inteleg despre ce este vorba in acest mesaj. Nu ma astept ca un comunist convins sau vlastarele acestora sa guste asftel de articole, insa Dumnezeu este cel care ne cunoaste cu adevarat si ne judeca pe toti, asa ca eu o sa ma rezum la a-mi asterne gandurile fara ca sa emit judecati de mare valoare.

In fond, de peste douazeci de ani ne framantam cu totii si ne intrebam cum sa facem sa scoatem tara din criza de identitate in care se afla, astfel incat sa putem oferi celor care traiesc in ea un trai demn si civilizat. Cel putin, vreau sa cred ca majoritatea taranistilor gandesc asa la baza.

Faptul ca rechinii si caracatitele de la putere isi urmaresc cu atata perseverenta interesul propriu in detrimentul celui national este mai putin important pentru mine la momentul acesta. Important este sa stiu ca ma astern la drum alaturi de oameni animati de aceleasi idealuri. Oameni cu frica de Dumnezeu si cu bun simt lucru extrem de rar intalnit in peisajul politic romanesc actual.

Revenind la intrebarea de ce avem nevoie de PNTCD, pot afirma fara sa gresesc faptul ca acesta este partidul politic care poate oferi sansa Romaniei de a se relansa in viata politica a comunitatii europene cu o statura dreapta, frumoasa si cu un chip autentic, asa cum ii sade bine oricarei natiuni cu o istorie multi milenara. Particula crestin democrata este ceea ce lipseste astazi partidelor ce ne conduc, acest lucru ducand la o moralitate indoielnica a clasei politice aflate la putere. Alaturi de suveranul nostru regal reprezentam alternativa la clasa politica actuala. Trebuie sa fim activi in definirea polului politic de dreapta.

De ce PNTCD si nu alt partid? Pur si simplu pentru ca acest alt patrtid nu exista la ora actuala pe scena politica a Romaniei. Cea mai mare parte din clasa politica actuala este compromisa. Daca ne uitam de exemplu la PNL astazi care, la randul sau este un partid istoric si un potential partener la formarea dreptei in Romania, nu reusim sa identificam decat o suma de oligarhi si de politruci care mai de care tinand cu dintii de fotoliul pe care sau cocotat alaturi de urmasii comunistilor. Spiritul de clan se manifesta la majoritatea partidelor romanesti in detrimentul interesului national. PDL-ul incearca o orientare puternica catre crestin democratie insa nesustinuta de toti membrii, iar celelalte partide de buzunar apartin din pacate unor oameni cu interese inguste si agende personale.

PNTCD-ul a fost tranzitionat de la un presedinte la altul, dupa moartea lui Coposu, cazand prada in cele din urma derutei organizate, mentinuta la ora actuala de procese interminabile de dezinformari si invrajbiri. Cu aceasta deruta se confrunta dealtfel intreaga populatie a Romaniei. Planul iliescian de a crea o mare emulatie de forte progresiste a reusit. PSD-ul, PC-ul si PNL-ul si-au dat mana pentru impartirea tarii pe zone de influenta. Din pacate operatia a reusit dar pacientul a murit.

Asadar, ramane PNTCD-ul care sfaramat, dezinformat si sfasiat acum in multe grupari reuseste sa supravietuiasca pe scena politica asemenea detinutilor politici care, la randul lor, au supravietuit inchisorilor comuniste. Memorialul durerii a dezvaluit aceasta poveste trista a gulagului romanesc mai bine ca oricare raport de condamnare stiintifico-fantastic a comunismului pre-decembrist. Dumnezeu le stie numarul mortilor din aceste inchisori ale terorii si desigur, a chinurilor pe care acestia le-au indurate cu stoicism pe parcursul perioadei comuniste. Noi avem datoria morala sa cinstim aceste jertfe care reusesc sa spele noroiul cu care a fost improscata tara noastra dupa venirea comunistilor la putere.

Marturie vie a acestor suferinte stau cei care au supravietuit acelor vremuri de prigoana si care, neclintiti in credinta si in crezul lor, stau sa depuna marturie crimelor pe care cei putini ajunsi la putere le-au abatut asupra celor multi care simteau si traiau un patriotism autentic romanesc. Unii spun ca este pentru prima oara in istoria noastra nationala pluripartidica cand putem vorbi de martiri autentici.

Actualmente directia in care se indreapta Romania este una dictata evident din exterior de catre grupurile de interese multinationale dar acest lucru se face din pacate cu mana noastra si anume cea a celor de la guvernare. Uitarea trecutului si modificarea adevarului istoric fac parte si acum, asa cum au facut parte dintodeauna, din uneltele de lucru ale puterii corupte si murdare. Cu toate acestea, de mii de ani adevarul a iesit in cele din urma la iveala iar cei care au incercat sa-l falsifice au cazut in derizoriu fiind demascati, figurand pe lista proscrisilor istoriei, cazuti in uitare si dizgratie.

Sacrificiile facute de patriotii romani in ultimul secol, majoritatea provenind din randul detinutilor politici de dupa cel de-al doilea razboi mondial, au fost doar consemnate insa nu au fost introduse in constiinta noastra nationala. In programul nostru educational incepem chiar sa-i marginalizam pe Eminescu, pe Avram Iancu sau pe Tudor Vladimirescu. Este rolul nostru al celor din PNTCD sa nu lasam acest lucru sa se intample. Valorile autentice trebuiesc cernute si asezate in constiinta publica la loc de cinste.

Avem printre noi o generatie de marturisitori ai martirilor inchisorilor comuniste, oameni de exceptie, care aidoma apostolilor umbla prin toata tara, discutand pe aceasta tema a rezistentei spiritului romanesc. Acestia declara ca tesutul nevazut al identitatii noastre nationale si al apartenentei noastre la marele grup european incepe sa se cristalizeze.

Adevaratii patrioti sunt aceia care stiu de unde provin si incotro se indreapta. In acest spirit trebuie sa formam o generatie tanara care sa poata continua opera inaintasilor nostrii.

Romania in criza de identitate a reusit sa-si mazileasca proprii intelectuali atat in perioada comunista cat si dupa 89 cand exodul a atins cote nemaivazute. Chiar daca aceste lucruri continua PNTCD-ul, prin vocea liderilor sai, a avut intodeauna curajul, caderea si intitiativa sa spuna acestor lucruri pe nume. Am sustinut punctul opt de la Timisoara si datorita noua a fost in cele din urma adoptata legea lustratiei.

Faptul ca exista aceasta lege nu schimba cu mult datele problemelei actuale. Existenta legii se datoreaza in primul rand suferintelor indurate de elita noastra si doar mai apoi meritul se poate atribuii PNTCD-ului ca si partid. Partidul ca si concept a fost creat pentru a-l reprezenta pe alegator si nu pentru a negocia in interes propriu cum, din pacate, vedem ca se intampla astazi.

Cei multi care au murit pentru un ideal de libertate si cei putini care au supravietuit inchisorilor comuniste sunt cei care-i inspaimantau de moarte prin anii 90 pe comunistii lui Ion Iliescu.

Aceasta spaima a fost manifestata imediat dupa revolutie si a pricinuit atat mineriadele cat si dezinformarea organizata practicata la adresa partidului nostru. La ora actuala pe conducatorii partidelor parlamentare se pare ca ii amuza copios cele ce se petrec in PNTCD si dau adesea exemplul nostru in cadrul discutiilor politice ca si model ce nu trebuie urmat. De ce este orare PNTCD un partid incomod? Pentru ca are curajul sa spuna lucrurilor pe nume si sa critice impostura?

PNTCD-ul a supravietuit si nu s-a dezmintit in toti acesti ani. Fiecare dintre noi a incercat sa urmeze sfaturile inaintasilor nostri precum cele ale lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Ratiu sau ale lui Ion Diaconescu, insa fiecare dupa masura priceperii sale. Acest lucru explica desigur situatia in care a ajuns astazi partidul taranist care pare a fi reflexia in oglinda a societatii civile din Romania anului 2012. O societate dezorientata, impartita pe tabere care incearca sa supravietuiasca de la o zi la alta, lipsita de o viziune pentru viitor si o strategie coerenta pe care sa o urmeze.

PNTCD-ul este o reprezentare a societatii civile la scara redusa. Este un partid care nu poate fi dezinformat, pacalit si marginalizat decat pana la un anumit punct, cand grosolania si minciuna specifice politrucilor actuali ies la iveala.

Societatea civila a fost mai mult spectator in Romania ultimilor ani fara sa se implice in viata politica a tarii, lucru care din nefericire a avut consecinte negative. A permis unor oportunisti sa acceada la putere si sa vandalizeze bunul national, inclusiv memoria nationala, bunul cel mai de pret al Romaniei.

Haideti ca impreuna sa marturisim si sa fagaduim solemn ca vom apara memoria parintilor eroi ai acestui neam. Doar uniti in cuget si simtire putem sa construim o Romanie moderna. Bunul simt taranesc popular si credinta ne vor arata drumul pe care trebuie sa-l urmam. Veniti si indrazniti spune mantuitorul – "In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea."

Doamne ajuta!
Dan Birsan