Faceți căutări pe acest blog

marți, 1 decembrie 2015

Este eşecul PNŢCD şi responsabilitatea societăţii civile?

Dan Bârsan
Dan Bârsan
Domnule preşedinte al PNŢCD, Aurelian Pavelescu,

Prin aceste rânduri, am să încerc să vă dau o replică după apariţia dumneavoastră în presă, unde susţineţi faptul că "Eşecul partidului este şi responsabilitatea societăţii civile". Sunteţi sigur de această afirmaţie, domnule preşedinte? Serios, poate fi societatea civilă învinuită, într-o anumita măsură, pentru situaţia în care se află partidul la ora actuală? Poate că această afirmaţie este doar o preluare samavolnică a presei care a denaturat cele afirmate de dumneavoastră. Mă refer la articolul scris de Adrian Panduru în ziarul Timişoara Online. Mi-ar fi plăcut să găsesc în acest articol şi nişte argumente, mai solide, care să susţină acest punct de vedere. Personal, nu cred că aveţi dreptate datorită considerentelor prezentate în continuare. Cum poate fi aceasta responsabilitatea societăţii civile?

Când statutul partidului nu este respectat, iar subsidiaritatea e adesea grav încălcată din raţiuni şi calcule pur personale.
Când Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat instituţional a fost practic sechestrat, iar multe sedii stau închise de ani buni.
Când în faţa sediului central din Bucureşti se pichetează de atâta timp, iar membrii ţărănişti vechi nu sunt lăsaţi nici macar să intre ca să-şi spună oful.
Când sediul istoric a fost vândut în ciuda tuturor protestelor şi contestaţiilor pe care ţărăniştii le-au făcut.
Când politica de alianţe, practicată de conducerea PNŢCD în ultimii ani, a canibalizat politica partidului.
Când lupta la vârf între lideri este atât de atroce, încât am ajuns proverbiali şi de râsul lumii.
Când cei care sunt lideri de opinie şi conduc partidul şi-au intentat reciproc, în justiţie, nenumărate procese.
Când cei care militează pentru împăcare între diversele tabere sunt luaţi în derizoriu şi marginalizaţi.
Când oameni de afaceri, precum domnul Petre Milut, sunt mai de preţ în partid decât intelectuali de talia domnului Ion Caramitru.
Când personalităţi recunoscute ale partidului, precum domnii Vasile Lupu sau Gheorghe Ciuhandu, sunt excluse din partid pe diverse motive.
Când legea partidelor politice nu este respectată şi se falsifică grosolan listele cu membrii partidului la congrese.
Când bătrânii partidului sunt ponegriţi şi se aruncă în ei cu vorbe grele fiind făcuţi senili sau incapabili de o judecată dreaptă.
Când în cadrul partidului sunt susţinuţi şi promovaţi traseişti politici şi indivizi dubioşi, motivând prin pragmatism aceste alegeri.
Când casa regală, pe care noi o susţinem, nu a catadicsit până în prezent să aibă măcar o singură întâlnire oficială cu preşedintele PNŢCD actual.
Când pe mărul discordiei ţărăniste stă scris cu litere mari "celui care deţine ştampila".
Când simbolurile partidului sunt modificate fără consultarea membrilor săi. Ce simbolizează culoarea verde a ochiului ţărănist?

Desigur, domnule preşedinte, puteţi să mă contraziceţi sau să argumentaţi contrariul, însă pentru fiecare punct menţionat anterior să ştiţi că există nenumărate argumente şi dovezi adunate pe parcursul timpului - cel puţin din anul 2007, de când activez în cadrul PNŢCD-ului. Acum, mă consider mai degrabă parte a societăţii civile, deşi nu am demisionat din partid, dar nu cred că mă interesează să mai activez în cadrul PNŢCD-ului, aşa cum este el condus şi organizat astăzi, la data de 1 Decembrie 2015. Se poate observa de ceva timp că acesta nu mai este partidul lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu sau Ion Raţiu, aşa cum îl percep eu, din întreaga sa istorie.

Dacă societatea civilă a reuşit să-şi spună cuvântul în unele probleme ale ţării, este pentru că a luat atitudine atunci când minciuna şi nepăsarea au stârnit şi aprins spiritul civic. Poate că miza PNŢCD este una naţională, dar ţine cumva de societatea civilă ca PNŢCD-ul să se organizeze corespunzător, astfel încât să reprezinte vocea poporului? Dacă nu putem oferi acest cadru democratic în interiorul partidului, cum am putea noi să-l oferim în afara lui, unei ţări întregi? Eu cred că, în primul rând, este responsabilitatea liderilor legali ai partidului să vegheze asupra respectării principiilor fondatoare şi democraţiei în cadrul partidului. Altfel, nu putem spune decât că suntem un partid mic cu un lider maxim, iar asta nu are cum să fie vina societăţii civile.

Domnule Pavelescu, dumneavoastră fiind de profesie avocat, probabil că v-aţi gândit să ne ţineţi o prelegere despre culpa colectivă a societătii civile. Conform DEX-ului, culpa este o formă a vinovăţiei, prevăzută în codul penal. Ea este o greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. Culpa o putem considera de asemenea o imprudenţă sau o nebăgare de seamă. Este interesant totuși să ascultăm şi un alt punct de vedere despre societatea civilă. Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013) scrie:

"'Specialiştii' în arta dezinformării şi manipulării cetăţenilor oneşti au invadat cinic partidele politice, aruncând în aer Societatea Civilă, cea mai importantă entitate care poate asigura şi garanta funcţionarea democratică a statului social de drept."

"Există o relaţie multisistemică reciprocă între calitatea morală, profesionalismul clasei politice, a instituţiilor de forţă ale statului (ministerul administraţiei şi internelor, organele judecătoreşti, unele structuri de informaţii, etc) şi nivelul de dezvoltare economico-socială, culturală a unei ţări, dacă este sau nu colonie. Societatea civilă democratică este datoare să controleze real instituţiile statale, să fie în stare să se protejeze împotriva abuzurilor colosale ale acestora, altfel în următoarele decenii, unele state naţionale se vor dezintegra, istoria propriilor popoare dispărând."

Am să închei aici replica mea, dând un citat din Sfântul Porfirie Kafsokalivitul. "Biserica Ortodoxă este ca o cloșcă. Acoperă cu aripile ei pui de toate culorile: albi, negri sau galbeni. Ce pot face oamenii politici? Ei sunt împietriți în patimile lor. Când omul nu se poate ajuta pe sine, cum îi va putea ajuta pe alții? Noi suntem vinovați de această situație. Dacă am fi adevărați creștini, am putea trimite în parlament, nu un partid creștin, ci deputați creștini, și lucrurile ar fi altfel.", am încheiat citatul.

Ce se practică astăzi în PNŢCD nu este politică, ci politicianism. Politica este implicarea cetățeanului în treburile cetății. Acest lucru trebuie să-l urmărească PNŢCD-ul, şi nu practicarea politicianismului care reprezintă, în fapt, implicarea cetățeanului în jefuirea cetății și a locuitorilor ei. Aşa cum biserica este o instituţie cu caracter naţional, la fel este şi PNŢCD. Pragmatismul de care dăm dovadă în politică a cauzat mult rău şi va continua să producă efecte nedorite pe viitor. Fără o reconstrucţie sănătoasă, pas cu pas, pornită de jos în sus şi de la vârf la bază, nu avem cum să reclădim partidul. Aşadar, haideţi să nu mai dăm vina pe intelectuali şi pe societatea civilă care, în cazul nostru, după părerea mea, nu au decât o singură "culpă" şi anume aceea că există.

Doamne ajută!
Dan Bârsan