Faceți căutări pe acest blog

vineri, 23 noiembrie 2012

De la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga


Dan BirsanIndiferent de critica sustinuta in ultimul timp la adresa PNTCD, exista niste adevaruri pe care nu le putem trece cu vederea si pe care trebuie sa le evidentiem de cate ori este cazul. In conjunctura alegerilor parlamentare ce urmeaza a fi desfasurate la sfarsitul acestui an, PNTCD se regaseste in dubla ipostaza de inger si demon. Aceasta metafora la adresa taranistilor se bazeaza pur si simplu pe o simpla observatie a ceea ce se petrece in pesajul politic romanesc actual. Am sa incerc sa argumentez aceasta afirmatie care, la prima vedere, poate parea putin cam fortata.
Cunoastem faptul ca taranistii sunt infocati sustinatori ai Monarhiei, lucru care a fost dealtfel speculat politic atat de lideri ai actualei coalitii aflata la guvernare, cat si de lideri ai opozitiei. Ambele tabere au incercat sa profite la maxim de pe urma imaginii pe care Regele o are. Tot din acest motiv varianta monarhista a devenit un subiect politic actual, cu precadere dupa discursul sustinut de Regele Mihai in Parlamentul Romaniei anul trecut. De asemenea, nu se poate sa nu observam demonizarea sistematica a dreptei romanesti prin prisma asocierii acesteia cu criza economica produsa in ultimii ani dar si prin falsa asociere a acesteia cu presedintele tarii, aflat inca in functie. Aceste eforturi constante de demonizare a dreptei in general si a presedintelui in particular s-au rasfrant in constientul public sub diferite forme. Unii au inteles ca totul este in realitate doar un Big Brother la nivel national iar altii s-au lasat angrenati in acest joc al fortelor politice combatante, nemaiputand distinge realitatea de fictiune. La fel nu putem sa nu observam populismul exacerbat, adesea ridicat pana la nivel de talibanism nationalist care elogiaza martiriul celor 7.5 milioane de voturi exprimate la referendumul de demitere al presedintelui organizat in aceasta vara iar spectacolul continua fara intrerupere de prea mult timp. Intre aceste doua directii diametral opuse, una tinzand apoteotic catre demon iar cealalta triumfal catre inger, varianta monarhista ramane constanta si nealterata in substanta si continut. Acesta este liantul taranist si substanta fina a istoriei, traditiei si continuitatii acestui neam pe care ambele tabere politice incearca sa o controleze. Cu siguranta orice taranist, cat de carcotas ar fi, la intonarea imnului regal va lua pozitia de drepti. Simbolurile nationale si mandria nationala se afirma, nu se discuta. Astfel taranistii oriunde s-ar afla, prin credinta lor profunda pentru neam si tara sunt uniti in cuget dar, din pacate, dezbinati in simtiri. Aceasta dezbinare in simtiri se poate observa dealtfel la nivelul intregii tari prin manifestarile care au loc. Marsul unirii organizat atat  la Chisinau cat si la Bucuresti a avut tot atata ecou in presa locala cat si problema cooptarii lui Becali in echipa USL.
Pana cand unirea taranistilor nu se va realiza atat in cuget cat si in simtiri, Big Brother Romania va continua sa ruleze din plin pe toate canalele media iar cei care gandesc si simt romaneste - pozitionandu-se in afara acestui tabloid televizat zilnic, se vor uita neputinciosi la aceasta incapacitate de afirmare a vointei generale de unitate si demnitate a neamului romanesc.
articol de Dan Birsan

luni, 5 noiembrie 2012

Monologul unui politruc


Dan BirsanAcesta este un pamflet, iar asemănarea cu personaje reale este pur şi simplu întâmplătoare.
politrúc, -ă s.m.f. (pol., peior.) Reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care veghează la respectarea aplicării întocmai a principiilor și intereselor partidului „Un politruc spălățel precum Adrian Năstase n-ar fi ocupat atât de ușor locul central în viața politică de azi.” R.lit. 30/93 p. 2. „Opinia politrucilor din Ministerul Culturii este absolut originală.” R.l. 7 X 93 p. 9. „M. Daneliuc a fost dat în judecată de Georgeta Vâlcu pentru că a făcut-o politrucă.” Z. 6 XI 96 p. 12; v. și R.lit. 31/93 p. 6, „22” 14/96 p. 2 (din rus. politruk) - conform dexonline.ro
Nu-s prost, dacă am ajuns până aici şi sunt pe liste la parlamentare. Asta înseamnă că am ceva în scăfârlie. Şi dacă mă uit în oglindă parcă nici nu am urechile aşa de mari cum se spune. Păcat că nu am putut să fiu mai sigur pe mine de câte ori m-am înfruntat cu papagalii ăia de la opoziţie. Ştiu că mulţi prieteni mi-au spus să fiu mai relaxat, dar mă aprind, ce să fac, am şi eu slăbiciunea asta. Parcă ar fi singura mea slăbiciune! Ştiu eu că mai am şi alte slăbiciuni dar bine că nu le ştiu şi ceilalţi cu care mă confrunt că mi-ar fi tare greu să mă abţin atunci într-o confruntare directă, plus că m-ar face de cacao. Oricum nu este pentru prima dată şi dacă e să fiu realist, că pragmatic sunt destul, mai trebuie să mănânc ceva rahat până să ajung unde vreau eu. Măcar de nu l-aş mânca degeaba. Offf, că nu e uşor deloc. Gustul ăsta pe care-l am după ce vorbesc ce nu trebuie e oribil. Dar dacă stau bine să mă gândesc mai toţi bărbaţii au câte o slăbiciune, aşa că e ceva normal. Dacă aş fi din nou holtei ca ăla de umblă cu pipa în gură mi-aş putea şi eu permite să mă dau în stambă pe la cuconiţe, dar aşa trebuie să mă abţin şi să mă prefac în permanenţă că sunt dezinteresat. Prost nu sunt, urât nu sunt, mai ales că bărbatul trebuie să fie doar un pic mai frumos ca dracul, aşa că sunt pe cai mari. Măcar de aş avea şi eu mai mulţi bani ca să pot să rezolv nişte chestii mai uşor. Ăla de nu a făcut şcoala nici patru clase şi pute a brânză de la o poştă cum mama naibii a dat norocul peste el în halul ăsta de s-a umplut de caşcaval şi conduce numai maşini bengoase. Mămăliga lui de obraznic şi cât tupeu are. Nici cu mine nu-mi este ruşine, că tupeu am şi eu, dar eu mă ţin de băiat gigea şi nu pot sa mă produc la fel ca el în public. Are şi domnia asta un avantaj. De exemplu, la bairam la şeful, pe mine m-a invitat, dar pe el nu, chiar dacă au fost ei la şpriţ împreună, după cum se vede faptul, omul nu este prizabil la o societate mai selectă.
He, he, he, mai e puţin şi vin alegerile. Să te ţii atunci. Iarăşi trebuie să umblu prin mulţime să mă întâlnesc cu fiecare şi să le promit că aşa şi pe dincolo, să vezi că om face şi om drege şi pe urmă să uit cât mai repede totul că altfel o sa înnebunesc dacă e să ţin minte toate problemele oamenilor. Ce, este vina mea ca s-a ajuns pâna aici? Nu sunt eu în stare să le ţin minte pe ale mele d-apoi să le ţin minte pe cele ale fiecăruia în parte. Ce ştiu ei ce este politica? Lumea crede că e simplu, dar nu a fost nimeni lângă mine când am cotizat pentru ăla şi pentru celălalt. Din munca mea a trebuit să platesc totul. Măcar la asta, la prostit şi folosit lumea sunt bun că altfel mă făceau alţii pe mine şi nu eu pe ei. Le-am dat cu o mână dar le-am luat cu amândouă. Ca ăia de m-au plătit, nu au facut banii cinstit, asta e clar ca lumina zilei.  Am ajuns aici pentru că sunt deştept chiar dacă au venit acum şi alţii cu şcoli de pe dincolo, nu ştiu ei ce înseamnă să te zbaţi de unul singur ca să răzbaţi. O ţin cu echipa, cu bla bla-ul, dar în final nu sunt nici ei altceva decât unii care vor votul oamenilor. Noroc că am dat de unii mai slabi ca mine şi i-am făcut. Cum să fac să pun şi eu mâna pe o diplomă mai serioasă? Oare nu pot aranja ceva? Mai bine mă las păgubaş că uite ce o păţit ăsta de e prim-ministru acum. Decât aşa belea pe cap mai bine mai răruţ că-i mai drăguţ şi apoi ştii cum vine vorba, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Dar tot mă roade şi chestia asta. Ce, ăla de la Sorbona sau de la Cambridge e mai tare ca mine? Dacă-mi dau drumul la cioc îi las pe toţi în urmă la o milă distanţă. Numai să nu mă bage în fineţuri din ălea culturale, istorice, că acolo mă cam pierd. Ştiu că ar trebui să mai citesc puţin mai ales din doctrină ca sa mai dau şi eu ceva lecţii însă nu am timp acum fiindcă trebuie să dau telefoane şi să aranjez colegiul. Ştii că ăştia noi vor să intre şi ei, dar eu nu vreau să mă dau deoparte. Am băgat atâţia bani şi am muncit atâta pentru ca acum când să fac şi eu combinaţia aia de o vorbisem în vară cu terenurile la ţară şi cu casa aia naţionalizată tocmai acum să mă dau deoparte? Trebuie să-mi scot pârleala, aşa că nu mă dau deoparte nici mort. Şi la urma urmei este legal tot ceea ce fac. Ştie şi şeful cel mare, aşa că nu-mi fac probleme din punctul ăsta de vedere mai ales că-i pică şi lui ceva din afacerea asta.
Trebuie să ma duc la culcare că sunt frânt de oboseală şi mâine mă scol de dimineaţă că am de dat interviurişi sunt invitat la două emisiuni. Nu ştiu ce o sa fac dar mă descurc eu ca şi până acum. Stai să nu uit să scriu şi eu două vorbe pe blog ca să le dau apă la moară celor care mă susţin. Ce o să fac eu mâine? De atata timp am căpătat experienţă şi ăia mă cheamă pentru că vor să le fac atmosfera în studio. Am sa le dau ce vor, că altfel nu mă mai cheamă şi data viitoare. M-am cam săturat şi eu de circul ăsta, dar dacă asta se vinde, vrea nu vrea, bea Grigore aghiasma. Hai că sunt tare. De abia aştept să-i vad mâine mutra lu’ ăla de m-a făcut data trecută mincinos. O să-i intorc acum vorbele înzecit. Mama lui de derbedeu. Un pui de comunist cu mucii încă la nas. Dar totuşi nu ar fi  mai bine să mă gândesc la oamenii care mă susţin? Am o datorie morală faţă de ei. Nu-mi cer nimic săracii şi totuşi mă votează. Mdaaa, simt o uşoară jenă faţă de ei dar sper să-mi treacă până mâine când poate o să am ceva mai mult timp la dispoziţie.
articol de Dan Birsan