La lumina lunii lucitoare

La lumina lunii lucitoare

Azi se naste o intrebare
Pentru a noastra adunare
Cine-i responsabil oare
Pentru europarlamentare

Cine, Ce si Cum se pare
Reguli manageriale
Vor cooperare
Pentru o noua organizare

Cine-i puterea legiuitoare
Responsabila ca atare
Pentru a noastra validare
De marita adunare

Ce-i forta creatoare
De reforma doritoare
Fara de asemanare
Ce exista-n fiecare

Cum-i dreptatea care
Vrea demisia de onoare
De la sefu cel mai mare
Pentru o noua schimbare

Cine, Ce si Cum se pare
Ca uitara in parcare
Farurile arzatoare
Ale conturilor bancare

Si acum durere mare
E nevoie de-o salvare
Pentru aceasta cotizare
Se doreste o compensare

Noi munciram fiecare
Pentru a voastra guvernare
Dar acum vrem fiescare
Rezultate financiare

La partid dam ajutoare
Un afis la fiecare
Cu totala dezinteresare
Pentru clasa muncitoare

Vrem a tarii desteptare
Nu vrem nici o dezbinare
A partidului destramare
Sau a noastra dezertare

Ale noastre lacramioare
Cer justificare
Pentru fiecare
Denigrare

Cine, Ce si Cum se pare
Au venit cu o cugetare
Poate prea cutezatoare
Pentru a noastra luminare

Doar noi cerem cumpatare
Nu vrem vorbe amagitoare
Nici povete ajutatoare
Sau povesti nemuritoare

Vrem trairi interioare
Ratiuni superioare
Libertate in exprimare
Fara vre-o exagerare

Haide valea la plimbare

autor: Dan Birsan

Mitropolitul Andrei Saguna primul Presedinte al Partidului National Roman

Mitropolitul Andrei Saguna, recunoscut deCorneliu Coposu ca primul Presedinte al Partidului National Roman din Ardeal, prin urmare, primul Presedinte a ceea ce vor fi mai tariziu PNT si PNTCD. La Adunarea de la Blaj din 1848 au fost enuntate, sub Presedintia acestuia, marile idei politice directoare ale romanilor, cu sprijinul lui Simion Barnutiu, sustinute de Avram Iancu si duse mai departe de Ilie Macelariu, Pop de Basesti, dr. Ioan Ratiu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu. A fost canonizat deBiserica Ortodoxa Romana in 2011. PNTCD ramane singurul partid politic din Romania, poate din lume, care izvoraste din autoritatea morala a unei personalitati unice, innobilata prin recunoasterea sa de popor si biserica drept sfant. Noi, taranistii, si, prin noi, natiunea intreaga, sa facem auzita azi, ca niciodata, vocea acestui mare steag al romanilor peste tot in tara si dincolo de hotarele ei! Excelsior!

Într-o cuvântare ţinută în faţa „comisarilor scolastici” în 1863, Mitropolitul Andrei Şaguna făcea o mărturisire impresionantă, menită să-i încurajeze pe cei prezenţi şi să-i întărească în îndeplinirea misiunii lor: „De când mă ştiu şi mă cunosc, pot mărturisi cu frunte senină că nu ştiu de nici o viaţă uşoară, ci numai de sarcini grele, de griji şi de lupte morale în interiorul Bisericii şi al şcolii. Şi aşa nu sum (= sunt) răsfăţat de ursită, ci pot zice că sum destinat de la ea de a mânca pâinea cu sudoare, va să zică de a purta sarcini şi iarăşi sarcini. (…) Adeseori se întâmplă ca mulţi să se plângă asupra sarcinei ce le-au venit lor în parte în urma diregătoriei lor şi unii abdică chemării lor, ca să scape de sarcini. Eu altmintrelea judec despre sarcinile care mă întâmpină în diregătoria mea, şi adică, câte sarcini am, atâtea şi bucurii am, şi cu cât vreo sarcină este mai grea, cu atâta şi activitatea mea este mai mare. Eu nu mă sparii de nici o sarcină, căci ştiu chemarea şi puseţiunea (= poziţia, rangul) mea şi mă rog lui Dumnezeu ca să-mi dea puteri trebuincioase spre portarea sarcinilor mele, ca aşa să corespund puseţiunei mele şi aşteptării obşteşti”.

Inspirat de Andrei Şaguna – Îndatorire

De când mă ştiu şi mă amintesc
Pot mărturisi cu frunte senină
Că viata usoară eu nu o cunosc
Ci numai sarcini grele de rutină
De griji cu lupte morale cu orgolii
În interiorul Bisericii şi al şcolii

Şi aşa nu sunt răsfăţat de ursită
Ci pot zice că aceasta-mi este destinat
De a mânca pâinea trudită
Va să zică încununat
De a purta sarcini
Şi iarăşi sarcini

Adeseori se întâmplă
Ca mulţi să vină să se plângă
Asupra sarcinei ce venitu-le-a din rânduială
În urma diregătoriei lor ce-i deleagă
Şi unii abdică chemării lor
Ca să scape poverilor

Eu altmintrelea judec iacă
Despre sarcinile care mă întâmpină
În diregătoria mea, şi adică
Câte sarcini am, atâtea bucurii mă-mână
Şi cu cât vreo sarcină este mai grea
Cu atâta mai mare este şi activitatea mea

Eu nu mă sparii de nici o sarcină
Căci ştiu chemarea şi poziţia mea
Şi lui Dumnezeu mă închină
Puteri trebuincioase ca să-mi dea
Spre portarea sarcinilor grele
Să corespund aşteptării obşteşti şi poziţiei mele

versificarea Dan Bârsan

De la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga

Indiferent de critica sustinuta in ultimul timp la adresa PNTCD, exista niste adevaruri pe care nu le putem trece cu vederea si pe care trebuie sa le evidentiem de cate ori este cazul. In conjunctura alegerilor parlamentare ce urmeaza a fi desfasurate la sfarsitul acestui an, PNTCD se regaseste in dubla ipostaza de inger si demon. Aceasta metafora la adresa taranistilor se bazeaza pur si simplu pe o simpla observatie a ceea ce se petrece in pesajul politic romanesc actual. Am sa incerc sa argumentez aceasta afirmatie care, la prima vedere, poate parea putin cam fortata.

Cunoastem faptul ca taranistii sunt infocati sustinatori ai Monarhiei, lucru care a fost dealtfel speculat politic atat de lideri ai actualei coalitii aflata la guvernare, cat si de lideri ai opozitiei. Ambele tabere au incercat sa profite la maxim de pe urma imaginii pe care Regele o are. Tot din acest motiv varianta monarhista a devenit un subiect politic actual, cu precadere dupa discursul sustinut de Regele Mihai in Parlamentul Romaniei anul trecut. De asemenea, nu se poate sa nu observam demonizarea sistematica a dreptei romanesti prin prisma asocierii acesteia cu criza economica produsa in ultimii ani dar si prin falsa asociere a acesteia cu presedintele tarii, aflat inca in functie. Aceste eforturi constante de demonizare a dreptei in general si a presedintelui in particular s-au rasfrant in constientul public sub diferite forme. Unii au inteles ca totul este in realitate doar un Big Brother la nivel national iar altii s-au lasat angrenati in acest joc al fortelor politice combatante, nemaiputand distinge realitatea de fictiune. La fel nu putem sa nu observam populismul exacerbat, adesea ridicat pana la nivel de talibanism nationalist care elogiaza martiriul celor 7.5 milioane de voturi exprimate la referendumul de demitere al presedintelui organizat in aceasta vara iar spectacolul continua fara intrerupere de prea mult timp. Intre aceste doua directii diametral opuse, una tinzand apoteotic catre demon iar cealalta triumfal catre inger, varianta monarhista ramane constanta si nealterata in substanta si continut. Acesta este liantul taranist si substanta fina a istoriei, traditiei si continuitatii acestui neam pe care ambele tabere politice incearca sa o controleze. Cu siguranta orice taranist, cat de carcotas ar fi, la intonarea imnului regal va lua pozitia de drepti. Simbolurile nationale si mandria nationala se afirma, nu se discuta. Astfel taranistii oriunde s-ar afla, prin credinta lor profunda pentru neam si tara sunt uniti in cuget dar, din pacate, dezbinati in simtiri. Aceasta dezbinare in simtiri se poate observa dealtfel la nivelul intregii tari prin manifestarile care au loc. Marsul unirii organizat atat  la Chisinau cat si la Bucuresti a avut tot atata ecou in presa locala cat si problema cooptarii lui Becali in echipa USL.

Pana cand unirea taranistilor nu se va realiza atat in cuget cat si in simtiri, Big Brother Romania va continua sa ruleze din plin pe toate canalele media iar cei care gandesc si simt romaneste - pozitionandu-se in afara acestui tabloid televizat zilnic, se vor uita neputinciosi la aceasta incapacitate de afirmare a vointei generale de unitate si demnitate a neamului romanesc.

articol de Dan Birsan

Monologul unui politruc

Acesta este un pamflet, iar asemănarea cu personaje reale este pur şi simplu întâmplătoare.

politrúc, -ă s.m.f. (pol., peior.) Reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care veghează la respectarea aplicării întocmai a principiilor și intereselor partidului „Un politruc spălățel precum Adrian Năstase n-ar fi ocupat atât de ușor locul central în viața politică de azi.” R.lit. 30/93 p. 2. „Opinia politrucilor din Ministerul Culturii este absolut originală.” R.l. 7 X 93 p. 9. „M. Daneliuc a fost dat în judecată de Georgeta Vâlcu pentru că a făcut-o politrucă.” Z. 6 XI 96 p. 12; v. și R.lit. 31/93 p. 6, „22” 14/96 p. 2 (din rus. politruk) - conform dexonline.ro

Nu-s prost, dacă am ajuns până aici şi sunt pe liste la parlamentare. Asta înseamnă că am ceva în scăfârlie. Şi dacă mă uit în oglindă parcă nici nu am urechile aşa de mari cum se spune. Păcat că nu am putut să fiu mai sigur pe mine de câte ori m-am înfruntat cu papagalii ăia de la opoziţie. Ştiu că mulţi prieteni mi-au spus să fiu mai relaxat, dar mă aprind, ce să fac, am şi eu slăbiciunea asta. Parcă ar fi singura mea slăbiciune! Ştiu eu că mai am şi alte slăbiciuni dar bine că nu le ştiu şi ceilalţi cu care mă confrunt că mi-ar fi tare greu să mă abţin atunci într-o confruntare directă, plus că m-ar face de cacao. Oricum nu este pentru prima dată şi dacă e să fiu realist, că pragmatic sunt destul, mai trebuie să mănânc ceva rahat până să ajung unde vreau eu. Măcar de nu l-aş mânca degeaba. Offf, că nu e uşor deloc. Gustul ăsta pe care-l am după ce vorbesc ce nu trebuie e oribil. Dar dacă stau bine să mă gândesc mai toţi bărbaţii au câte o slăbiciune, aşa că e ceva normal. Dacă aş fi din nou holtei ca ăla de umblă cu pipa în gură mi-aş putea şi eu permite să mă dau în stambă pe la cuconiţe, dar aşa trebuie să mă abţin şi să mă prefac în permanenţă că sunt dezinteresat. Prost nu sunt, urât nu sunt, mai ales că bărbatul trebuie să fie doar un pic mai frumos ca dracul, aşa că sunt pe cai mari. Măcar de aş avea şi eu mai mulţi bani ca să pot să rezolv nişte chestii mai uşor. Ăla de nu a făcut şcoala nici patru clase şi pute a brânză de la o poştă cum mama naibii a dat norocul peste el în halul ăsta de s-a umplut de caşcaval şi conduce numai maşini bengoase. Mămăliga lui de obraznic şi cât tupeu are. Nici cu mine nu-mi este ruşine, că tupeu am şi eu, dar eu mă ţin de băiat gigea şi nu pot sa mă produc la fel ca el în public. Are şi domnia asta un avantaj. De exemplu, la bairam la şeful, pe mine m-a invitat, dar pe el nu, chiar dacă au fost ei la şpriţ împreună, după cum se vede faptul, omul nu este prizabil la o societate mai selectă.

He, he, he, mai e puţin şi vin alegerile. Să te ţii atunci. Iarăşi trebuie să umblu prin mulţime să mă întâlnesc cu fiecare şi să le promit că aşa şi pe dincolo, să vezi că om face şi om drege şi pe urmă să uit cât mai repede totul că altfel o sa înnebunesc dacă e să ţin minte toate problemele oamenilor. Ce, este vina mea ca s-a ajuns pâna aici? Nu sunt eu în stare să le ţin minte pe ale mele d-apoi să le ţin minte pe cele ale fiecăruia în parte. Ce ştiu ei ce este politica? Lumea crede că e simplu, dar nu a fost nimeni lângă mine când am cotizat pentru ăla şi pentru celălalt. Din munca mea a trebuit să platesc totul. Măcar la asta, la prostit şi folosit lumea sunt bun că altfel mă făceau alţii pe mine şi nu eu pe ei. Le-am dat cu o mână dar le-am luat cu amândouă. Ca ăia de m-au plătit, nu au facut banii cinstit, asta e clar ca lumina zilei.  Am ajuns aici pentru că sunt deştept chiar dacă au venit acum şi alţii cu şcoli de pe dincolo, nu ştiu ei ce înseamnă să te zbaţi de unul singur ca să răzbaţi. O ţin cu echipa, cu bla bla-ul, dar în final nu sunt nici ei altceva decât unii care vor votul oamenilor. Noroc că am dat de unii mai slabi ca mine şi i-am făcut. Cum să fac să pun şi eu mâna pe o diplomă mai serioasă? Oare nu pot aranja ceva? Mai bine mă las păgubaş că uite ce o păţit ăsta de e prim-ministru acum. Decât aşa belea pe cap mai bine mai răruţ că-i mai drăguţ şi apoi ştii cum vine vorba, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Dar tot mă roade şi chestia asta. Ce, ăla de la Sorbona sau de la Cambridge e mai tare ca mine? Dacă-mi dau drumul la cioc îi las pe toţi în urmă la o milă distanţă. Numai să nu mă bage în fineţuri din ălea culturale, istorice, că acolo mă cam pierd. Ştiu că ar trebui să mai citesc puţin mai ales din doctrină ca sa mai dau şi eu ceva lecţii însă nu am timp acum fiindcă trebuie să dau telefoane şi să aranjez colegiul. Ştii că ăştia noi vor să intre şi ei, dar eu nu vreau să mă dau deoparte. Am băgat atâţia bani şi am muncit atâta pentru ca acum când să fac şi eu combinaţia aia de o vorbisem în vară cu terenurile la ţară şi cu casa aia naţionalizată tocmai acum să mă dau deoparte? Trebuie să-mi scot pârleala, aşa că nu mă dau deoparte nici mort. Şi la urma urmei este legal tot ceea ce fac. Ştie şi şeful cel mare, aşa că nu-mi fac probleme din punctul ăsta de vedere mai ales că-i pică şi lui ceva din afacerea asta.

Trebuie să ma duc la culcare că sunt frânt de oboseală şi mâine mă scol de dimineaţă că am de dat interviurişi sunt invitat la două emisiuni. Nu ştiu ce o sa fac dar mă descurc eu ca şi până acum. Stai să nu uit să scriu şi eu două vorbe pe blog ca să le dau apă la moară celor care mă susţin. Ce o să fac eu mâine? De atata timp am căpătat experienţă şi ăia mă cheamă pentru că vor să le fac atmosfera în studio. Am sa le dau ce vor, că altfel nu mă mai cheamă şi data viitoare. M-am cam săturat şi eu de circul ăsta, dar dacă asta se vinde, vrea nu vrea, bea Grigore aghiasma. Hai că sunt tare. De abia aştept să-i vad mâine mutra lu’ ăla de m-a făcut data trecută mincinos. O să-i intorc acum vorbele înzecit. Mama lui de derbedeu. Un pui de comunist cu mucii încă la nas. Dar totuşi nu ar fi  mai bine să mă gândesc la oamenii care mă susţin? Am o datorie morală faţă de ei. Nu-mi cer nimic săracii şi totuşi mă votează. Mdaaa, simt o uşoară jenă faţă de ei dar sper să-mi treacă până mâine când poate o să am ceva mai mult timp la dispoziţie.

articol de Dan Birsan

Tinerea de minte a raului este un mare pacat

Parintele Sofian Boghiu

Dragii mei frati intru Hristos

Astazi, in aceasta luna, in ziua a douazeci si treia, se face pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan. Zi mare pentru biserica noastra si totodata o zi in care trebuie sa ne aducem aminte de lucrarea Duhului sfant si al martirilor care au cazut pentru dreptate siAdevar. In aceasta zi cat si in toate celelalte zile in care ne rugam trebuie sa ne amintim faptul ca "aducerea sau tinerea de minte a raului este un mare pacat".

"Tinerea de minte a raului este cancer duhovnicesc" spunea parintele Sofian intr-o predica a sa vorbind despre manie, rautate ascunsa si iertare. “E o pace mincinoasa in sufletul tau, o politete din aceasta… Zambesti, dar esti oricand gata sa-i bagi celuilalt pumnalul in inima…” mai spunea parintele Sofian si sublinia faptul ca tinerea de minte a raului, „e o patima intunecata si urata, din acelea care se nasc, dar nu nasc". De aceea nu voim sa spunem despre ea prea multe. Tot el ne ne invata ca atata timp "cat traieste mania in noi, si tinerea de minte a raului dureaza. De aceea sfintii Parinti si chiar sfantul Ioan Scararul in alt loc spune asa: Intr-un conflict, cand te manii cu cineva, stapaneste-ti primul cuvant, sa nu spui primul cuvant".

De prea mult timp asistam la un razboi purtat de taranisti cu ei insisi fara ca sa ascultam povata intelepta pe care Domnul nostru Isus ne-a daruit-o: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata inima ta". In numele autenticitatii ne separam in tabere si formam miscari de rezistenta. Pentru ce facem acest lucru, frati crestini, cand stim ca Adevarul este doar in Domnul Dumnezeu. Cum poate fi un crestin mai autentic decat altul? Cum altfel, decat prin gandirea noastra omeneasca si cu totala indiferenta fata de voia Domnului? Domnul nostru doreste sa ne iubim si sa traim ca fratii, nu sa ne certam sau sa semanam ura si dezbinarea intre semenii nostri. Orgoliile noastre vin in totala contradictie cu invataturile crestine iar noi stim acest lucru. Nu va lasati tarati in mocirla aducerii aminte a raului. Luptati pentru Adevar in numele lui Dumnezeu si nu pentru satisfacerea unor orgolii personale.

Autenticitatea inseamna sa fim noi insine fara efort si fara invocarea altora in sprijinul nostru. Prin botez, pacatul ancestral a fost sters si avem cu totii o sansa la mantuire. Aceasta este autenticitatea dupa care trebuie sa nazuim. Parintele Arsenie Boca spunea adesea cand credinciosii erau incercati de regimul comunist: "Sa dam Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu". Este o mare diferenta intre cultul personalitatii unui individ si marturisirea pe care o facem in numele Adevarului. Astfel, Iuliu Maniusau Corneliu Coposu nu pot fi invocati in afara acestui context al luptei pentru Adevar. Isus spune: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata." Aceasta este Calea urmata de seniorii partidului si nu calea cultului personalitatii. Fratii mei, nu va lasati amagiti de cei care va numesc sau se numesc autentici, acestia nu-l iubesc pe Dumnezeu ci se iubesc pe sine. Cum altfel ai putea sa te numesti autentic, in afara judecatii lui Dumnezeu, denigrandu-ti fratii intru credinta si prin aducerea aminte a raului?

Sunt imprejurari in viata, cand oamenii, cu adevarat, nu ne pot ajuta si atunci tasnim in sus cu mintea si cu inima si spunem: „Doamne, ajuta-ne!”. Pentru a iesi din acest pacat duhovnicesc si in legatura cu aceasta, este bine sa luam seama la patimile care rascolesc si tulbura viata noastra launtrica. Tulburati fiind cu noi insine, tulburam si pe cei din jurul nostru si viata adeseori este un iad, aceasta viata pamanteasca cu scandaluri in familie si peste tot. Apar fel de fel de conflicte din cauza ambitiilor, a maniei, a nervilor nestapaniti si asa mai departe.

Nu va lasati intimidati sau descurajati din cauza comentariilor rautacioase ale semenilor. Luptati pentru Adevar, precum Ioan Botezatorul marturisind adevarata Cale si anume cea a iubirii aproapelui. Lasati-l pe Dumnezeu sa fie Adevarul si judecatorul nostru, nu va substituiti lui pentru a nu atrage pacatul asupra voastra: "In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea" ne invata Domnul nostru Isus Hristos.

Ascultati aceste cuvinte despre "tinerea de minte a raului" daruite noua cu dragoste si intelepciune de parintele Sofian Boghiu trecut la cele vesnice in anul 2002 si dati mai departe acest mesaj de pace.

Doamne ajuta!
Dan Birsan

Poezie gulag-ului romanesc

Trecut-au anii rand pe rand
De cand teroarea rosie a-ncetat
Pastram in suflet si in gand
Memoria acelor ce-au luptat

Torturi peste putinta a descrie
Lacrimi pentru cei ce sunt
Izvorul nostru de mandrie
Si sfintii nostri pe pamant

Celor ce-au fost izvor de apa vie
In suflet moartea li s-a ascuns
Exterminati, loviti cu vrajmasie
Dezintegrarea firii ia patruns

Si multi s-au stins din asta lume
Nadajduind spre El mereu
Acei ce raul au stiut sa curme
Traind credinta-n Dumnezeu

Cand frigul, foamea si bataia
Prieteni de celula au devenit
La izolare-n temnita, aceia
Pana si graiul le-au strivit

Nici zi nici noapte nu traiau
Un strop de liniste in suflet
Dupa lumina ei tanjeau
Si libertate-n cuget

Dar cei ce s-au eliberat
De-a mortii inclestare
Un rug aprins au inaltat
Pentru a patriei salvare

Legamant ei ne-au transmis
Si inalta invatatura
Ca omul nu va fi invins
De fiara plina de ura

autor: Dan Birsan

Poezie gazetarului roman

Maestre, a imbatranit condeiu-ti greu
Ce asternea adesea cuvant de Dumnezeu
A-ncremenit pe masa prea plina de uitare
Ce-odata nu demult ne lumina in zare

Ce sa-ntamplat maestre de ce nu ne mai spui
Cuvinte ce inalta faptura orisicui
Te-am asteptata in prag sa iti urmez cuvantul
Dar n-ai venit acasa si mi s-a-ntristat gandul

Te caut acum-aievea pe unde nici nu crezi
Intro padure adanca prin ramurile verzi
Sau intro pestera ascunsa ferita de priviri
Si regasesc acolo multime de amintiri

Cuvantul tau maestre incerc sa-l regasesc
A vremurilor fire sa pot sa dojenesc
Caci de-ar ajunge acolo-ntre misei
Cata-vor iarasi calea pastorilor de miei

Vino maestre langa noi de te-aseaza
Si lasa slova-ti lina ce Domnului vegheaza
Sa curga peste noi asemenea luminii
Ce izvoraste pururi din dragostea iubirii

autor: Dan Birsan

Ce ne invata pe noi Corneliu Coposu astazi?

Iata ca la aproape douazeci de ani de la trecerea la Domnul a celui care a fost considerat pe buna dreptate Presedintele moral al Romaniei, Corneliu Coposu continua sa ne inspire si sa fie un model de viata pentru foarte multi dintre noi.

Curios este insa faptul ca exista inca voci printre noi care-l condamna pe Senior pentru compromisul pe care l-a facut cu fosti comunisti si pentru politica sa ingaduitoare fata de acestia. Nu voi intra in detalii referitoare la acuzele care i se aduc Seniorului de catre puritanii taranisti insa pentru a intelege rationamentul sau politic voi incerca in cele ce urmeaza sa creionez un portret altfel al Seniorului.

Corneliu Coposu a urmat drumul lui Iisus Hristos in adevaratul sens al cuvantului. A facut 17 ani de grea temnita comunista cu seninatate fara ca sa-si ponegreasca ulterior poporul spre deosebire de Petre Tutea care afirma metaforic ca a facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti. De asemenea Corneliu Coposu a intors si celalalt obraz fara a cauta razbunarea atunci cand a fost pus la incercare de caracatita puterii de atunci. Astfel, ca presedinte al partidului pe care-l conducea el a permis urmasilor comunistilor sa acceada la functii de conducere chiar in cadrul PNTCD-ului de dupa revolutie, lucru pentru care a fost si inca mai este criticat. A facut insa acest lucru fara ca sa tranzactioneze principiile care-l animau si a reusit sa castige astfel inimile romanilor. Lucrarea sa a fost profund crestin-ziditoare si de inspiratie divina continuand sa produca efecte pana in ziua de astazi, fara a fi cu nimic mai prejos fata de lucrarea Sfantului Duh care la insufletit in permanenta pe Senior. Acesta afirma „Niciodata nu mi-am pierdut increderea in oameni.”, aratand astfel dragostea pe care o purta semenilor sai.

In concluzie, toti cei care afirma astazi din varii motive ca „sar intoarce in mormant Corneliu Coposu daca ar vedea ce se intampla in partid”, si continua dihonia taranista, gresesc in mod fundamental deoarece lucrarea lui Corneliu Coposu a fost mai intai de toate mantuitoare pentru el si pentru neamul nostru si doar mai pe urma supusa demosului. Cei care nu pot intelege acest lucru indiferent ca sunt sau nu taranisti autentici, nu sunt si nu vor fi niciodata placuti in fata spiritului ce la animat pe Senior, chiar daca acesti „autentici” sau nascut si vor muri „taranisti” sau „monarhisti” declarati. Seniorul nu a renuntat si nu a abandonat niciodata misiunea incredintata acestuia de catre Iuliu Maniu, iar Dumnezeu l-a recompensat pentru aceasta credinta nestramutata.

Pentru Corneliu Coposu nu a contat atat cine este ales sa conduca ci faptul ca cel ales sa conduca a facut-o insusindu-si liber valorile si principiile pe care partidul national taranist crestin democrat le impunea. In acest sens el nu a stat ca sa-si judece aproapele ci la desemnat pe cel care avea menirea sa faca acest lucru si anume pe Domnul Dumnezeu, Tatal nostru cel ceresc. Dealtfel acesta a fost si testamentul sau literar pe care ni l-a oferit noua celor care-l urmam astazi.

Rugă de Corneliu Coposu

cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării

răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură
şi aşterne peste munţi de zgură
liniştea iertarea şi seninul

Doamne ajuta!
Dan Birsan

Setea societatii civile

Lipsa de moralitate. Incapabil sa renunte la principiile morale, PNTCD-ul ca si entitate de sine statatoare a facut implozie datorita lipsei de moralitate a catorva dintre membrii sai. Bruiajul permanent exercitat de “autenticii” partidului si derapajele periodice ale liderilor de o moralitate indoielnica au dus in cele din urma la diluarea unitatii pe care Seniorul reusise sa o imprime in cadrul partidului. Lipsa unui reper moral viu si prezent in viata partidului a dus la faramitarea nucleului dur al partidului si la formarea unor grupuri de influenta regionale care au manipulat in felul acesta masa mare de manevra a membrilor ce asteptau directii in principal de la centru, incapabili sa se organizeze singuri in teritoriu.

Cu toate ca marea majoritate a membrilor au fost si sunt oameni cu probitate morala, cativa intrusi infiltrati reusind sa faca regula in partid dupa disparitia liderului consacrat al partidului, seniorul Coposu. Oportunisti si lipsiti de scrupule, acestia au tarat partidul in scandaluri si in certuri care mai rasuna inca in memoria noastra, a membrilor taranisti simpli. Dorinta de a conduce cu orice pret, interesele personale marunte si meschine, mandria si lipsa smereniei, acestea sunt principalele cauze ce au determinat situatia in care ne aflam astazi.

Semeni vant, culegi furtuna

Evenimente recente care au tinut si inca mai tin prima pagina a ziarelor nu sunt decat o replica a scandalurilor si a presiunii permanente puse pe seama guvernarii din ultima perioada. Chiar daca partidul democrat liberal este acum in degringolada iar alianta USL a invins la ultimele alegeri, romanii nu s-au ales cu nimic din aceasta tranzitie a puterii. Motivul principal pentru care viata politica romaneasca are de suferit si, implicit, populatia Romaniei, ramane moralitatea indoielnica a liderilor aflati la putere. Razbunarea, vendeta politica si santajul sunt doar un exemplu. Atata timp cat plagiatul, hotia, megalomania sau invidia se vor manifesta in viata politica, Romania nu va trece testul de maturitate nici la varsta de 23 de ani impliniti de la asa zisa eliberare de comunism. Lupta de clasa practicata de comunisti in trecut a fost imbracata in dezbateri asa zise democratice, in cadrul antenelor turnatorilor securisti. Cei care au semanat vant, acum culeg furtuna.

Viitorul inseamna actiune unita si implicare civica

Asa cum am observat la ultimele alegeri, romanii voteaza daca au ce vota, comportament dealtfel inteligent. Ochiul societatii civile vegheaza atent asupra celor care ne vor votul. La ultimele alegeri s-au intamplat cateva lucruri demne de luat in calcul. Societatea civila a castigat teren in disputa politica, lucru care denota o trezire a populatiei la viata, constienta de faptul ca doar prin actiune si implicare lucrurile pot fi schimbate. Nu stam acum sa facem inventarul rezultatelor alegerilor, insa oameni cu o valoare deosebita si-au asumat rolul de lideri si au reusit cinstit sa acceada in sfera puterii.

Formarea dreptei

Vidul creat de lipsa moralitatii s-a acutizat in Romania si a dus la formarea unui curent ascendent care se va concretiza in perioada imediat urmatoare intr-o entitate politica de sine statatoare. Principala noastra preocupare la ora actuala ar trebui sa reprezinte identificarea persoanelor pertinente care sa poata accesa pozitii de conducere in aceasta structura ce se preconizeaza a se forma in viitorul apropiat. De asemenea, curatirea propriei gradini de buruienile crescute peste ogorul roditor mostenit de la inaintasii nostri ar trebui sa aiba loc cat mai curand pentru a atrage de partea noastra liderii societatii civile care au dorinta sa se manifeste inspre binele romanilor si al Romaniei.

Doamne ajuta !
Dan Birsan